recomandari. carte. film. muzica.
E ceva vreme de cand nu am mai scris pe blog recomandari. Ceva de vazut, ceva de trait, ceva de experimentat, ceva de meditat. Asta poate pentru ca am digerat ceva mai multe despre lucruri care tin de sfera persoanala, dar cu siguranta si lipsa de timp pentru a consuma alte chestii decat: o carte de citit (am recitit Shogun…) , invatat pentru examene (da, fac un master si am examene) si munca (marketing online). Dar, pentru ca nu exista sesiune fara un pic de pierdere de vreme, mi-am facut ceva timp pentru a aduna lista de recomandari de mai jos.
1. Carti – The Social Animal, David Brooks. M-am apucat de ea AZI. Pentru ca: your uncounscious, that inner extrovert, wants you to reach outward and connect. It wants you to achieve communion with work, friend, family, nation and cause. Your unconscious wants you to entangle you in the thick web of relations that are the essence of human flourishing. It longs and pushes for love.
Nu dau detalii prea multe, am citit prea putin, dar foarte savuros.
Si pentru ca suntem la capitolul carti, recomand Trei Idei locul unde Ariel iti baga-n cap 3 idei dintr-o carte. Merge repede, e pe fun si smart! Asa ca subscribe, daca n-ai facut-o deja.
2. Muzica. Din playlistul meu plictisitor merge Bastille, dar ce vreau eu sa recomand este de fapt un documentar pe care l-am vazut acum o luna, cand eram acasa la mama si l-am prins la TV. E despre cum Dave Grohl (daca nu-l stii, iti zic Foo Figthers si Nirvana) readuce la viata un studio de inregistrari. Cu ajutorul unor artisti super cool. E o faza funny cu Johnny Cash care vorbeste de la sine despre cat de important este sa ai respect fata de oameni. A, documentarului ii zice SOUND CITY (2013).
3. Filme. Am vazut Memento (2000) un fel de psiho-thriller despre un om fara memorie pe termen scurt. M-a enervat maxim, dar are nota buna pe imdb. Daca-l vezi, poate aflu si eu where’s the catch.
Am fost la Lectia (Urok – 2014), film din selectia TIFF. Si-am iesit de acolo cu o durere de cap ingrozitoare. L-am definit ca fiind filmul generator de frustrare. Dar bun. Atat de bun pentru ca e vorba de o idee extrem de simpla si atat de frumos pusa in cadru. Da, vezi-l.
Am ramas fascinata de La Source des Femmes (2011). O poveste intr-o comunitate magrebiana, unde femeile se hotarasc sa faca o greva a iubirii. Sunt subiectiva cand zic ca e fascinant pentru ca de mult sunt atrasa de culture musulmane, de muzica lor si de felul lor de a interpreta realitatea. E un must-see.
Bonus pe good vibe, un film din New York Times, sectiunea mea preferata VIDEO.