rolul meu de ascultator

Cand eram mica, stiam cam tot ce se petrece prin casa, pentru ca eram pastratorul de secrete. De fapt, cred ca fiind mai tot timpul prin preajma surorilor, caci e o diferenta destul de mare de varsta, ajungeau fara sa vrea sa ma lase sa le ‘prind’ secretele. Asa ca stiam cam tot ce se petrece prin universul meu.

Mai tarziu, stiam secretele colegelor si dupa ani, am ajuns sa lucrez in presa, unde, desi uneori nu prea voiam, aveam de luat interviuri. Si pe langa faptul ca era necesar sa imi fac temele, eu eram acolo sa pun intrebarile, dar mai ales sa ascult.

Constant, mi se intampla ca oameni pe care abia ii cunosc sa imi povesteasca viata lor personala. Odata, cineva mi-a spus prin ce trauma a trecut in ultimele doua luni, din primele cinci minute de interactiune. Si eu nu am putut zice nimic. Am ramas fara cuvinte.

In tot acest timp, am adunat secrete, povesti, bucurii enorme si tristeti altora… unele dintre ele ramanand bine intiparite intr-un vestiar al memoriei mele.

Asa ca, de cand ma stiu, cred ca am avut rolul de ascultator. Si iata ce am invatat eu din rolul asta al meu…

a. la inceput va fi amuzant sa afli cate-n luna si-n stele. Dupa care va incepe sa te enerveze ca toata lumea vorbeste numai despre… lume si nu intreaba de tine. Dupa care vei incepe sa intelegi si sa asculti mai mult decat iti imaginai ca o puteai face.

b. orice ai afla, tine pentru tine. Vei intelege abia dupa mult timp cat de importanta e asta.

c.s-ar putea sa ajungi sa pui si intrebari incomode, in rolul asta al tau de ascultator. Vei fi bine intentionat, vei vrea sa ajuti. Insa inainte de a face asta, ar fi bine sa iti pui intrebarea: vreau eu sa intru in rolul de salvator? Pentru ca s-ar putea sa nu. Si, mai ales, s-ar putea ca totul sa se intoarca impotriva ta. Adica ala de te asculta sa iti zica ceva de genul: da’ mai du-te-n*(&*^-tii!

d. vei intelege ca sunt oameni care n-au nici in clin nici in maneca cu ascultarea, dar asta poate nu e prea important. Mai important si mai important e ca se poate intampla ca, oferind prea multa atentie altora, tie sa iti fie din ce in ce mai greu sa vorbesti despre tine. S-ar putea sa ai blocaje de exprimare. S-ar putea sa fii atat de obisnuit cu rolul tau de ascultator, incat vei uita cum e sa vorbesti despre martunisurile sau problemele tale cele mai ascunse. Iar asta tine numai de lucrul cu tine, deci nu inseamna neaparat ca interlocutorul tau nu stie sculte. E vorba ca tu ai cam uitat sa iti iesi din rolul de ascultator si sa turui si tu despre ale tale.

e. nu judeca. Indifferent de ce auzi, indifferent de context. Spune-ti asta cat mai des, pentru ca toti o facem si de multe ori fara sa ne dam seama. Repeta-ti: nu judeca! Si fii atent la cum percepi lucrurile si ce reprezentari le oferi.

f.daca gasesti un om care stie sa asculte, protejeaza-l. si tine-l cat mai aproape de tine. Suntem atat de prinsi in problemele noastre, incat e din ce in ce mai dificil sa ii mai ascultam si pe ceilalti. Cand zic protejeaza-l incerc sa zic ca uneori omul ala are nevoie de taceri, evadari, retrageri si comunicare.

Filmuletul de mai jos are cateva povesti oarecum related cu ascultarea

Listening Is an Act of Love from StoryCorps on Vimeo.



Do NOT follow this link or you will be banned from the site!