somnul de dupa-amiaza

fusta i s-a ridicat usor pe coapse. e cald afara, iar mainile lui sunt atat de reci incat se ridica adormita, isi ia patura si o trage peste glezne. tine foarte mult la gleznele ei. aude ca prin vis soundtrackul din gladiatorul si inca mai simte gustul capsunelor abia mancate. simte prezenta lui, stie ca o priveste cum adoarme si i-ar placea sa-i spuna cat de mult il iubeste. el nu are nimic de zis, sta langa ea, inlemnit, cu mintea si sufletul gol. e dezbracat, asa cum ii place sa stea in apartamentul pustiu, si se gandeste la urmatoarea femeie. o construieste dintr-un puzzle inversat al tuturor femeilor pe care le-a avut pana acum. fara forme apetisante, nimic natural, cuminte, exact cum nu au fost ele. si-o imagineaza acolo, langa cea care doarme atat de linistit incat il face sa fie nervos. nu stie nici el de ce se afla acolo, desi, langa ea, orele s-au scurs intotdeauna ca in vacanta din liceu. se ridica si pleaca. la doua blocuri distanta va tine o alta in brate si dupa alte trei ore se va intoarce in acelasi pustiu. sau nu! e prea comod sa mai coboare din bloc.

daca nu m-ai inteles, oricine ai fi, e mult mai bine. somnul de dupa-amiaza nu e cea mai buna solutie sa-ti incarci bateriile. daca esti ea, probabil vei simti ca ii place sa doarma – mult, cu el. daca esti el, nu ai cum sa intelegi, daca nu ti-i sufletul gol. oricum, nu e deloc complicat. e mai simplu decat ai credea.