un copac. cu tzepi si cirese

Printr-o intamplare simpatica si un pic pe fuga, am fost pusa sa imi aleg un copac. Andreea, cu al ei Suntuncopac.com, om vesel si vorbaret (asa l-am cunoscut), mi-a zis dupa o frumoasa intalnire: nu uita sa iti alegi un copac!
Recunosc, sunt in intarziere. Mi-a luat ceva vreme sa ma prind ce fel de copac sunt eu.
Initial, am crezut ca sunt un bonsai. Probabil pentru ca intotdeauna mi-au placut si pentru ca ii vedeam fragili. Si eu duc in perioada asta o lupta care, pana la urma, e despre fragilitate. Dupa care mi-am adus aminte ca de un un bonsai are mai mereu cineva grija, iar eu cam am grija singura de mine…Si-asa am stat eu cateva zile sa ma gandesc ce copac as fi. Si, tocmai cand credeam ca ajunsesem la o concluzie, am zis ca as putea sa imi intreb si niste prieteni.
Concluzia? Sunt un salcam. Unul inalt si rezistent. Un salcam, pentru ca infloresc in mai, adica in luna mea, ca sunt tauroaica si nu ma dezic. Salcam, pentru ca imi amintesc de tata cand mi-a rupt florile albe intr-o zi cand eram mitica-miticutza si mi-a zis sa le bag in gura, sa le simt aroma. Salcam, pentru ca imi place sa plec la drum cand sunt salcamii infloriti. Sa fie geamul portierei deschis si sa simt adierea racoroasa si dulce a salcamilor.
Sunt un salcam si da, ca orice salcam, am si tepi.
Insa nu sunt orice fel de salcam. Din cand in cand salcamul asta are niste ramuri secrete unde cresc niste cirese dulci, dulci la care numai prietenii dragi au cheia sa le vada si sa le guste.
Sunt un salcam cu melancolie si veselie. Unul caruia ii place sa calatoreasca.