17/12/2012

un dolar, telefonul cu sclipici si-o pereche de adidasi

Intr-o seara, cand eram parca prea atenta sa fiu doar eu cu mine, un domn mi-a pus pe masa un dolar. Il primise in Brasov de la niste coreeni, pe cand el era o statuie miscatoare. Era un dolar din cinci.

Eu, zapacita, cu praf prea mult in jurul meu. Vorbeam, radeam, imi era cumva drag. Numai ca o frica de ceva ma tinea cumva atenta parca numai la mine. Nu ma lasam sa ma bucur. Prostanaca si treaza, abia noaptea tarziu, scotand dolarul din geanta, mi-am zis: Mare fraiera ca nu ai stiut sa te bucuri pe deplin.
M-a bufnit rasul. Radeam de mine si dolarul ala parca radea si mai tare. Bai, lasa-te te si tu sa te mai bucuri. Dar nu asa de una singura. Si, apropo, in fiecare portofel am cate un dolar amintire. Aducator de noroc. In seara aia nu aveam portofelul la mine si, cumva, dolarul ala a fost cumva norocul meu. Sa nu uit sa ma bucur.

– – –

Un domn la costum, la vreo 35 si ceva trecuti. Brunet si guraliv. Director de sucursala de banca. Zambaret. Eu, moaca posaca. Fara vreun motiv. Sau poate gatul intepenit ma facea sa fiu asa fara sa imi dau seama. Ii suna telefonul. Si, inainte sa raspunda, arata spatele telefonului:
– Mi-a lipit fi-mea niste chestii pe telefon. Sa nu radeti. Se mai uita unii clienti la mine, dar eu nu le dezlipesc. Sa nu se supere.
O inimioara din sclipci si o litera sclipiceau cat sa ma scoata din starea mea dubios de posaca.

– – –

La televizor – in slow motion, se aratau pe sub mesele unui restaurant picioare si pantofi eleganti de doamne si domni. Unele fata in fata, altele imbratisate sau atingandu-se timid. Flirt pe sub masa. Si, dintr-o data, o pereche de adidasi langa niste sandale tare, tare frumoase.
Si dintr-o data aud din camera:
– Asta sunt eu.
Am ras, am ras si m-as fi tavalit de ras, pentru ca da, domnule, sunt barbati tare, tare misto care ies la intalniri in cele mai frumoase locuri in adidasii de alergat. Noi sa fim sanatosi. Si diferiti.

Altfel spus – bai, sunt momente cand crezi ca nu ai de ce sa te bucuri. Se-neaca prea aiurea corabiile. Dar, daca stai stramb si privesti drept, o sa vezi ca ti se ofera cele mai frumoase experiente.
Hai, cu bucuria.

A, da, si sa nu uit. Finalul nu e pe bancuta. Bancuta e abia inceputul.