Un pic de liniste, cu un croissant cu unt

Sambata e ziua aia cand te trezesti tarziu. Tarziul fiecaruia e relativ, bineinteles. Dar stii ca poti sa dai telefonul pe silentios si ca ai transperantele trase si ca nimeni si nimic nu te impiedica sa te trezesti la 11, 12, unu… bine, fie 3, daca iti place.

Stii, ma , ca nu ai nimic asa urgent de facut si ca e atat de dulce relaxarea asta… Sambata e cu flori aduse de la piata. De tine sau de el, poate ca e prea putin important. E momentul cand lasi televizorul sa zumzaie aiurea sau pui un pic de Yann Tiersen pe fundal si stai si vezi cerul prin fereastra mare a dormitorului sau iti admiri florile din balcon in timp ce sorbi din cafeaua proaspata.
Iei micul dejun pe indelete. Ai mai prins croissant cu unt de la magazinul din fata blocului si de aia ai zambetul ala usor tamp, desi ai coborat cu parul ravasit si vocea un pic ragusita nu prea a fost pe placul vanzatoarei.
Ai timpul tau cu tine. Ai acel sentiment de: atat de bine e acasa. Iti iubesti lumina din camera. Iti iubesti liftul ca nu se mai blocheaza. Si cel mai frumos e ca nu mai ai zgomotul ala al mintii tale cu ce treeeebuie facut. Pentru ca sambatei nu-i place deloc de trebuie asa ca il lasa unei vineri mai aglomerate.

‘You start hearing what really matters. You can hear your heart beat. You can hear yourself breathe.’
Cam despre asta e vorba.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=KCVho08ftZc&feature=plcp[/youtube]