un pic de salbaticie nu strica

Se zice ca se intampla sa nu vezi padurea din cauza copacilor. Cam asa si cand esti prins in tumultul orelor, minutelor… in agitatia de zi cu zi. Vorba reclamei – dormi in linie, transpiri in linie. Stii cum e. Trece o zi, trece si marti, e agitatia de miercuri si joi… si apoi te miri ca-i vineri. Bei cafeaua la program si, chiar daca iesi seara si razi la terasa, tot la program ramai. Zi de zi, se-ntampla sa nu vezi padurea din cauza copacilor. Uiti, parca sa te bucuri de viata. Asa mi se-ntampla uneori. M-am lasat prinsa de munca, prinsa de oameni, prinsa de hai, fa-o pe aia si pe ailalta, hai, hai, hai.

Pana cand n-am mai vrut sa stiu de nimic. Am zis ca daca inima mea nu mai vrea, nu mai trag si nu mai las pe nimeni sa traga de mine. Am lasat linistea sa curga. Am oprit si televizorul, am stins de multe ori si lumina, desi nu era ora mea de somn, am inchis telefoane de multe ori. M-am salbaticit, imi zic multi.

Incet, incet, m-am recastigat. E atat de bine sa iti iei timpul ala sa lasi toti ‘copacii’ ca sa mai apuci sa vezi si padurea. Un pic de salbaticie nu strica. Pe mine ma tine un pic mai mult, dar mi-i bine.

‘Writing is good, thinking is better. Being smart is good, being patient is better’
H. Hesse

Singurul lucru pe care nu l-am oprit a fost cititul. Am citit, citit, recitit, rascitit. In metrou, autobuz, in parcuri, in sali de asteptare, in timp ce altii dormeau langa mine. La mare, pe terase zgomotoase. Am citit la 5 dimineata, 3 dupa-amiaza, 7 seara, am citit 5 minute sau 4 ore.
Asa mi-am luat eu linistea.