Un roman francez, Frederic B.

Cu un nume pe care aproape tot timpul il gresesc, Beigbeder, Frederic Beigbeder reuseste in cartea “Un roman francez” sa se puna intr-o altfel de lumina. Daca celelalte carti iti dezvaluie personaje decadente (despre care autorul a recunoscut ca sunt construite pe structula personalitatii sale), de data aceasta domnul B. isi rememoreaza copilaria si isi scoate la lumina fricile si aspectele pe care nu oricine ar indrazni sa le puna atat de simplu pe tapet. Si aceasta carte se citeste repede, dar indraznesc sa zic ca merita sa zabovesti putin mai mult asupra unor pasaje. Imi vine in minte imaginea din apartamentul tatalui unde femei in voga se rusinau cand pronuntau de fata cu micutul Frederic cuvinte mai putin folosite de cei de varsta lui. Sau sa il vezi pe domnul B. in arestul politiei, “vanat” de colegii de celula si el incepe sa planga ca un copil pierdut de mama.

O sa razi si o sa-ti para rau, iar la final o sa-ti placa de el. Eu cred ca Beigdeber e mai mult decat smecher; te face sa iti para rau de el, ca apoi sa il iubesti pentru ca e un om slab; e un tip care iti fura afectiunea. O sa intelegi abia dupa ce i-ai citit romanul.

Searchin` for an answer: Iti place o recenzie daca e iti dau multe informatii despre subiectul cartii sub forma unui rezumat?