un snur si o raza de soare

1. Într-una din zilele în care am ajuns în bazarul din Ierusalim mă tot gândeam că în excursia mea nu am primit niciun cadou. Mi s-a mai întâmplat ca atunci când intram în magazinele din bazaruri să fiu servită cu ceva. Mâncare, un suvenir, un mărunţis. Ceva căruia să-i spui cadou. Ceva de care să îmi aduc aminte în vacanţă.

Era dimineaţă şi tot îmi revenea gândul asta în timp ce mă plimbam pe lângă magazinele încă liniştite. Aveam timp să văd cum începeau beduinii sau arabii să îşi deschidă magazinele. Unele, cu pietre colorate, mii şi mii, altele, cu ceramică sau cu tot felul de vechituri peste care praful neşters vroia să le dea statutul de obiecte preţioase.

Mă plimbasem deja o tură pe străduţele vechiului oraş.  Eram din nou aproape de intrarea în bazar, mai trecusem pe-acolo. Încă nu era forfotă şi m-am trezit cu un tânăr în faţa mea: “I have a present for you”. Ţinea un şnur roşu în mâini, avea părul blond şi purta ochelari. M-am uitat la ochii lui zâmbitori, la degetele care ţineau şnurul roşu. I-am zâmbit şi i-am întins mâna. Mă uitam atentă la degetele tinere. Un nod. Şi încă unul. I-am mulţumit şi am plecat cu zâmbetul mulţumit pe faţă.

2. Dacă alaltăieri aş fi făcut un pariu, acum aş fi câştigat. Căci îmi doream şi simţeam că astăzi după-amiază nu va mai fi ploaie. Pentru că îmi doream ca aşa să fie. Şi uite că acasă a ieşit iar soarele şi gândurile sunt mai frumoase şi mai limpezi ca niciodată. Pentru că nu mai vreau nimic complicat. Pentru că bucuriile astea mărunte îţi fac vacanele frumoase.

Un şnur şi o rază de soare sunt, uneori, suficiente pentru cele mai reuşite vacanţe. Şi, da, sunt genul care crede în coincidenţe, dar mai ales în puterea gândurilor sale. Aşa că nu te mai plânge de ploaie, de nori, doar n-a murit nimeni de prea multă ploaie. Ai puţină răbdare şi vezi partea plină a paharului.