Urechile pisicii Olga, Oana Dusmanescu

Am citit cartea repede. Foarte repede. Au fost momente cand m-a facut sa rad, dar m-a si intristat, aducandu-mi aminte de moartea pisicii mele… (nu, nu dezvalui nimic din carte).
Olga e o curajoasa, dar total lipsita de experienta. O rasfatata, careia Motanul i-a deschis pofta pentru lumea larga. Cel mai amuzant moment: pisica descopera alcoolul. Si il bea ca pe apa, intr-un moment in care era aproape moarta de sete. Se da in spectacol, vorbeste cu o Olga dintr-o oglinda sparta…
E curajoasa, dar ma enerveaza ca uneori e prea bezmetica.
Hmmm… am terminat de citit cartea acum cateva zile si acum nu-mi mai aduc aminte finalul. Dar nici nu e nevoie de el, caci Olga vei vrea sa fii tu, sa-i continui aventura si sa nu renunti la vise, la Motan. Toti avem o ispita… chiar daca e vorba de vreun boem cu coada sau o idee calauzitoare.
Ah, sa nu uit: Olga e filosoafa. Are propriul sistem filosofic. O sa-ti placa sa-l descoperi.
Mi-a placut coperta mult. M-au cam deranjat unele greseli (dilema mai veche de-a mea…)

P.S.: voi incerca sa “recenzez” pe cat posibil teancul de carti pe care l-am citit in ultima vreme. Sper sa scriu macar o data pe saptamana. Sper :)

P.S.: un sfat simpa: Review the book you read — not the book you wish the author had written.