zi-mi o poveste, zi-mi noapte buna… (sau de ce mai citesc, domnule)
Am descoperi intamplator unul dintre carnetelele cu notite de prin perioada liceului. Era pitit intr-o agenda si in seara asta mi-a cazut in maini. Un amalgam de citate, versuri, autori romani, autori straini. De-a valma. Stiu ca citeam cam cate o carte pe noapte. Aveam uneori insomnii si cartile erau singurul meu remediu. In afara de cel de a privi pe fereastra pana se lumina. Citeam uneori din obligatie, pentru scoala. Mi se intampla sa o fac constiincios, dar vai cat era de placut sa citesc pe langa. Imi amintesc cu mergeam la biblioteca din Craiova si luam de acolo, tot de-a valma, carti. Nu stiu cat era lectura obligatorie, cat era instinct…
Recitesc acum o parte din ce-i in carnetel si de unele citate imi aduc aminte. Da, stiu de ce imi placea Preda cu vorbele lui de despartire mai de prin toate romanele. Stiu de ce ma fascina Hesse – cu ale sale joaca si vis.
Am insa un citat din prefata la Maitreyi care imi place si in continuare imi da de gandit:
‘Se intampla si in viata, nu-i asa? – lucruri pe care le pastrezi exclusiv pentru tine si peste care arunci o lespede interioara, niciodata banuita de ceilalti, pentru ca altminteri sa razi, sa umbli, sa mananci si sa ai opinii ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat’
Si nu pot sa nu ma intreb, domnule, cum stam noi la capitoul asta? Cate lespezi interioare adunat intr-o viata? Ce enigme ascund ele? Aduna ele mai multe bucurii sau mai multe tristeti? Iar daca un strain te-ar opri acum pe strada si te-ar intreba: cand ai pus ultima data o lespede peste o experienta?, oare i-ai raspunde? ai fi dispus sa povestesti?
Da-ti, tu, lespedea la o parte! Zi-mi o poveste, zi-mi noapte buna. Deseneaza-mi cu cuvinte cum ai prins zambetul necunoscutei in ochii tai. Spune-mi in tacere cum ai iesit din zona ta de confort si te-ai aruncat cu capul in necunoscut.
Fii tu autorul. Eu voi fi cel mai fidel cititor. Pe bune, o sa te iubesc.
Vezi, tu, domnule de ce ma intorc eu la carti? Aici nu exista lespezi pe care sa nu le poti da la o parte…